Lucrarea face parte din seria “Fake Landscape” care abordează peisajul, o tema clasică în istoria artei, printr-un discurs plastic actual și personal. După ce a fotografiat diferite clădiri istorice din București, multe dintre ele aflându-se în diferite stadii de degradare, artista a selectat detalii arhitecturale pe care le-a integrat picturilor folosind diferite suprafețe cromatice. În memoria vizuală nu pot rămâne imaginile întregi, cu toate detaliile existente, ci doar fragmente, un puzzle de imagini în mișcare. Acest proces este surprins pe suprafața fiecărei pânze pictate de Cristina. Artista introduce elemente noi în compoziția lucrării. Privitorul observă siluete umane, alături de fragmente din clădiri care se dezintegrează, se dizolvă, se rup sau se prăbușesc. Unele construcții arhitecturale se văd ca prin ceață sau se conturează doar când închidem ochii și încercăm să ni le imaginăm cu ochii minții.